am prins si prima rostogolire live...
linistea mult ravnita... unde-i ?
am crezut ca raman insarcinata si va fi mai bine...
am facut nunta, mi-am cautat casuta noua, m-am mutat, am amenajat... si-am nascut...
nu puteam sa stau pe sezut si imi finalizam prima mea carte de specialitata...
am crezut ca va fi liniste... in septembrie am avut concurs pe post. nu puteam ignora postul de lector.
m-am adunat, am facut dosarul, am dat concurs...
in octombrie am inceput activitatea. imi spun.. o luna si totul va fi bine...
luna e aproape topita si sunt obosita ... e final de proiect de cercetare, e prima luna de raportare din bursa post-doctorala...
am de finalizat un curs pana in decembire, un curs+seminar de dus la capat...
predare proiect pana la finele lui noiembire si inca 5 luni de scoala post-doctorala..
seful striga ca fara mine nu poate in semenstrul doi s-o duca la capat,iar eu de maine intru pe 2 ani in concediul de ingrijire copil...
nu pot face platile salariale, pt ca cei de la bucuresti spun ca au trimis banii iar cei de aici nu i-au primit. si e ultima zi...
astept un mail cu o confirmare pentru transa 3. l-am primit cu informatiile despre transa 2... bucurestenii astia....
si pe deasupra, am facut mancare de 3 feluri, m-am jucat cu bebe, l-am culcat de 2 ori si hranit de 3...
nu mai pot...
unde naiba-i linistea la care-am visat? unde-i ?
ela
p.s. postarea asta-i pt mine, asa, de descarcare, nu pretind sa ma inteleaga cineva...
de data asta ma refer la linistea aceea in care nu se aude nimic...
nu exista. am ajuns la concluzia asta.
si daca la oras zgomotul orasului era realtiv acceptabil, oarecum familial, acum, la tara, ma asteptam sa ma doara urechile de la atata liniste.
pe nailba... ca sunt in imprejurimi peste 20 de catelandri, tractoare, combaine si multi, foarte multi petrecareti, care nu departe de geamul dormitorului meu si-au instalat ditamai gratarul si se simt aproape zilnic ca la cabana la munte...
stau acum la periferia orasului, intr-o zona spun eu foarte frumoasa, cu case noi, cochete, intr-un complex rezidential de vile cu mai multi conlocatari. em. va avea cu cine sa sa joace. sunt multe carucioare in zona, toti oamenii sunt tineri si mutati de curand...
dar, asta face ca mutatul asta de curand sa fie insotit de burghie in pereti, montat gresie-faianta, si mai presus de toate, un pod comun pentru 4 familii, care si-a gasit si asta momentul sa fie impartit, spre deliciul urechilor mele...
atata galagie e in jur incat nu-mi mai aud nici macar copilul cum plange...
ela
s-a spart conducta cu indatoriri...
in loc sa fiu platita sa imping caruciorul si sa dau tata la copil, m-am pricopsit luna trecuta cu un examen de grad. l-am onorat degraba iar luna asta ma aflu in plina activitate profesionala.
cand merg la ore sta barbatu cu pruncuta... dar sunt o mie si o suta de alte probleme care apar ca ciupercile dupa botez...
intre bilant pentru proiect, raportare proiect, 2 articole in engleza, cv in engl de urgenta, raportat cercetare urmatoare, scanat documente semnate si retrimise... curatenie ca vine omu sa ia masuratori la mobila si deseara musafiri, mancare cu regim (ca zburatoru-i cam bolnav dar asta numai dupa casatorie s-a destainuit)... am fost nevoita sa-mi adorm puiuta in brate si sa-i cant, sa-i dau sezeta de 40 de ori ca si-o scoate mai nou din gura dar nu mai stie s-o bage la loc... hranit si schimbat de scutece si haine ca doar scutec scutec, dar cand vine cu presiune....
ela
p.s. noroc cu vecinu', tanar student la medicina care mi-a facut azi avansuri.. :) parc-am prins aripi....
am un copil tare intelegator si rabdator cu toata lumea... de n-a fost purtat din brate in brate, de n-a inghitit de la parfumuri la after-shave si alte asemenea... de n-a fost silit sa rada la comanda si sa poarte rochite din satin sau voal cu strasuri...
cu toate acestea s-a comportat mai mult decat bine. a racnit doar cand s-a depasit masura ca un copil bun ce este ea...
mama ei a incercat din rasputeri sa ignore plansul ei cristalin si s-o lase mainilor multe si certarete care vor s-o cuprinda si sa zambeasca unei poze...
cand s-a deparit masura am intervenit... insa am fost atat de ingaduitoare cu potopul incat si acum ma mir de mine...
imi ramene in minte insa figura ei curioasa cu doi ochisori mari si negri care ma cautau in multimea dezlantuita...
a fost si a trecut, si vin altele...
de-atunci si pan-acum am mai fost supusa unui eveniment asemanator, insa a trecut si acela...
sambata va fi botezul....
o botez pe emilia dupa religia sotului. e o poveste luuunga...
multa lume e impotriva acestui fapt. ca e fetita si ca ar fi bine sa fie dupa mama...
pai da, dar eu mi-am pastrat numele cu conditia ca copii sa fie dupa tata... si la religie si la nume...
pai acum nu mai dau inapoi. nici nu vreau.
zburatorul a vrut in tineretea lui sa se faca popa. nu i-a iesit, dar scoala tot a facut-o...
asta inseamna ca are habar mai mare decat mine asupra religiilor in general.
eu nu prea ma stiu nici cu moise, nici cu isus...
pentru mine e doar dumnezeu... acel TOT pe care il rog sa ma ierte cand gresesc, dar mai ales il rog sa ma ajute cand imi este greu.
nu are forma.. este doar energie.. o energie pozitiva, la care daca te rogi, te linistesti,. si cateodata cand meriti te si ajuta..
poimaine emilia va fi botezata dupa dumnezeul zburatorului-tata. mie nu-mi pare rau, ca-i spun in fiecare seara ingerelul si o voi duce si la biserica mea, sa-i arat vitraliile de la biserica mea preferata...
in cinstea evenimentului se desfasoara: curatenie maxima, alaptat, leganat, cantat, mancarica de 3 feluri, calcat, pensat , spalat... etc...
ela
ca iubirea mea mica, va creste si nu va mai gasi toata linistea la sanul meu, mi-e frica ca nu-mi va mai recunoaste mirosul pielii mele de 30 de ani.. varsta rotunda si perfecta pentru a-mi prelungi la nesfarsit viata... cu un alt sufletel...
va creste si nu va mai avea nevoie de mainile mele, de vocea mea care-i canta de fiecare data cand se freaca micuta la ochi...
dependenta ei de mine este magica. o iubesc si ma bucur nespus ca isi gaseste linistea la mine... si doar la mine...
zambetul ei larg cu gingiile stirbe, zvarcolirea intregului trup atunci cand imi vede chipul, setea cu care trage din sfarcurile stranse, mirosul ei de bebe, de lapte si de primavara....
toate acestea fac sa uiti de scutecele pline... caci deabea astepti sa-i mangai funduletul ca o luna mica si catifelata...
cand plange si nu-i gasesti alinare transpiri alaturi de ea.. mai rau ca inaintea unui examen oral... dar si atunci cand adoarme cu capul pe pieptu-mi ma simt ca in al noualea cer...
da, dumnezeu mi-a trimis un ingeras mic, sa-l iubesc si sa-l ocrotesc.
si din noi mi-e frica... ca nu va mai avea nevoie de mine, ca in loc de laptele meu va vrea cola, in loc de miros de bebe va avea partumuri florale, ca zambetul ei dulce si chel va avea nevoie de ruj si dinti perfecti, ca in loc sa se trezeasca dimineata zambindu-mi va fi mahmura de la cheful de noapte si fara chef...
nu vreau sa treaca timpul!
nu!
ela
in sfarsit mi-am revenit!
sunt pe drumul cel bun mi-am regasit echilibrul si ritmul.
poate e toamna asta care-o iubesc enorm, poate ca motivul e reintoarcerea mea la scoala, poate micuta mea pange mai putin, nu stiu, dar viata mea incepe sa-mi placa tot mai mult.
a trecut o perioada grea din viata mea.
puiul asta mic a declansat nebunia bunicilor. inca aceasta nebunie nu a trecut...
iubita mea e cea mai cuminte cand ploua si e frig, ca doar asa s-a intamplat si cand a venti pe lumea asta.
a ales cele mai friguroase zile din vara care tocmai a trecut.
acum e o zi posomorata. majoritatea plag ca e frig si ploua, dar noi doua ne simtit minunat.
dansam, ne gadilim si cantam bucuroase.
.. si mai dormim si pana la 11...:P
ELA
timpul asta hain zboara prea repede...
fiinta mea mica are o plasa de haine care ii sunt... mici....
e tot mai rauta si atunci cand plange ma uit linistita la ea cum ii tremura lumbuta roz in gurita prea mare. e frumoasa tot timpul. chiar si atunci cand plange...
dimineata o aduce tati in patul meu. dormim ca niste fetite cuminti pana dupa 10. suntem fooaaarte lenese noi...
dar si cand ochii negri se deschid iti vine s-o sorbi din priviri!
odata ce imi aude vocea zambeste si rade cat o tine gurita ei.
acum plange si dupa un minut rade si chicoteste.
strumful este iubirea ei. il mozoleste de cum il apuca...
de nou, de vechi, de prieteni curiosi, soacre din ce in ce mai bagarete, discutii, zambete, speranta, juraminte...
eu sunt aceeasi dar viata mea nu.
totul se invarte in jurul botului cu ochi care se face mai mult auzita decat vazuta.
sunt momente in care iti doresti ca timpul sa se opreasca... si ore intregi cand vrei ca totul sa treaca mult mai repede...
sunt o antisociabila, o egoista si o posesiva.
si asta pentru ca nimic nu se compara cu primul zambet spre mama ei si cascatul ei dulce ca mierea care ma unge pe suflet...
Blogger templates made by
AllBlogTools.com
Back to TOP
