timpul asta hain zboara prea repede...
fiinta mea mica are o plasa de haine care ii sunt... mici....
e tot mai rauta si atunci cand plange ma uit linistita la ea cum ii tremura lumbuta roz in gurita prea mare. e frumoasa tot timpul. chiar si atunci cand plange...
dimineata o aduce tati in patul meu. dormim ca niste fetite cuminti pana dupa 10. suntem fooaaarte lenese noi...
dar si cand ochii negri se deschid iti vine s-o sorbi din priviri!
odata ce imi aude vocea zambeste si rade cat o tine gurita ei.
acum plange si dupa un minut rade si chicoteste.
strumful este iubirea ei. il mozoleste de cum il apuca...

ieri am avut primul meu curs oficial. m-am incarcat de energie pozitiva, pentru ca-mi iubesc meseria! mi-a iesit un curs pe cinste de care sunt tare manda!

sunt si parti mai gri in viata mea de portocala cu puiut, insa... alta data...

ela.

Read more...

saptamani intregi...

de nou, de vechi, de prieteni curiosi, soacre din ce in ce mai bagarete, discutii, zambete, speranta, juraminte...
eu sunt aceeasi dar viata mea nu.
totul se invarte in jurul botului cu ochi care se face mai mult auzita decat vazuta.
sunt momente in care iti doresti ca timpul sa se opreasca... si ore intregi cand vrei ca totul sa treaca mult mai repede...
sunt o antisociabila, o egoista si o posesiva.
si asta pentru ca nimic nu se compara cu primul zambet spre mama ei si cascatul ei dulce ca mierea care ma unge pe suflet...

si o iubesc cu toata fiinta mea... 

ela

Read more...

si-a venit...

in seara asta se implineste o saptamana de cand a venit pe lume, EMILIA...

Read more...

magnificul 30

saptamana asta a fost dedicata lui 30.
in mod normal, exista depresia femeii la 30 de ani, care inceraca prin diferite metode sa isi infranga gandul ca maturizarea vine fara drept de apel. unele fac liste si bifeaza ca au facut si ceea ce urmeaza sa faca, altele se incapataneaza sa isi repete ca acum sunt cele mai frumoase/implinite/cu sau fara familie.. dar au tot ceea ce isi doresc pe moment...
sincera sa fiu, mai grasa decat la 30 n-am fost pana acum...
pe deasupra ma gandesc ca trebuie sa mai traiesc inca pe atat, sa pot sa-mi platesc integral ratele la banca...
sunt foarte insarcinata si foarte maritata in acest moment al vietii mele...
poate daca n-as fi fost insarcinata... as fi fost doar putin maritata, sau mult mai sigur... mai deloc...
dar uite cum viata mea s-a grabit sa-mi ofere aproape totul pana la 30. sper ca de-acum sa nu inceapa sa-mi ia ... cu toate ca... nimic nu dispare, totul se tranforma...

ela

p.s. voi petrece in aceasta seara cu prieteni vechi si noi... pe-un ponton... acum mai bine de 10 ani, in acel loc, intr-o noapte de iunie, faceam baie aproape dezbracata... pe-o luna mare si prea stralucitoare. mi-as fi dorit sa intre in nori...
dupa 10 ani a fost eclipsata de luna.... dar stiu ca e acolo si va ramane mereu....

Read more...

zbor usor...

i-am certat... i-am iubit...
la casa noua totul parea extrem de bine... pana cand...
intr-o dimineata de 1 iunie l-am gasit pe portocaliul mic si jucaus fara suflare...
iubita lui ii plange lipsa... nu mananca nici ea...

zbori sufletel mic spre albastul infinit... nu mai sunt gratii...

ela

Read more...

mult-asteptata vara...

duminica insorita prevestea o zi grozava de inceput de vara.

doar ca trezitul prea brusc al femeii insarcinate, care adoarme cu greu dupa jumatatea noptii, a declansat primele neintelegeri.
dupa un drum relativ scurt din cauza vitezei si stari ciudate in burta mea, ocolirea unui lac de doua ori, am gasit un locsor de pus cateva scaune si-o umbrela.
foamea facea ravagii in stomacul meu, insa nimeni nu misca un deget... ca doar am venit la relaxare...
frustrarea ca "aici nu trage pestele" a facut sa mutam toata satra pe malul aceluiasi lac, intr-o alta zona... caldura era isuportabila iar fiecare rafala usoara de vant facea ca umbrela sa iasa din locsorul ei...
pana s-au trezit unii sa faca focul, primii nori au si venit...

in cele din urma am ajuns acasa si-am imbratisat frigiderul meu drag, dar nu ma pun sa dorm, chiar daca patul imi face cu ochiul, deoarece la noapte ajung sa numar din nou.... oi...

hai sa auzim si de duminici mai placute!

ela

p.s. si-am pierdut si singurul cutit care taia bine...

Read more...

stres cronic?

- o relatie esuata;
- despartire;
- o noua sansa;
- emotiile descoperirii;
- deces cutremurator;
- schimbare locuinta;
- amenajare spatiu de locuit;
- finalizare si sustinere teza;
- paralizia unei fiinte iubite;
- decesul ei;
- sarcina in primul semestru;
- organizare si pregatire nunta mixta;
- achizitie domicilui nou;
- amenajare + mutat;

..... mai putem presara dificultati financiare, proiecte cu termene limita, calatorii in strainatate...

doar doi ani de la prima liniuta....

ela

Read more...

si cum toate nu pot fi perfecte...

atunci cand m-am maritat, eram constienta ca iau toata familia zburatorului...
doar ca eu sunt... asa, in lumea mea... iar in globul meu putina lume are acces. cu atat mai putin cei care incearca sa intre cu forta, sau cei care atunci cand vad ca nu reusesc vor sa-l sparga...
nu e loc pt toata lumea acolo! pt ca nu vreau eu!
am dreptul sa-mi aleg persoanele cu care sa discut din placere...
obligatiile nu se pot include aici.
o fi sarcina sau hormonii, sau doar firea mea, dar cand cineva ma calca pe coada, cu greu ma stapanesc...
nu jignesc... niciodata!
dar fac in asa fel incat razboiul sa fie lung, si la nivel inalt...
o fi bine, no fi bine...

ela

p.s. il protejez... ma abtin... dar cat sa las coarda de intinsa?

Read more...

nou, frumos, bun... si-al meu!

greu... si luna a 8-a, si mutatul in casa noua...
n-am putut sa-mi iau ramas bun de la cuibusorul de la 9... nici de la ciorile care-mi faceau trezirea dimineata si nici de la panorama atat de altfel in fiecare zi...
nu detaliez motivele... important e ca acum sunt in casa mea, care e pe numele meu, cu peretii mei, si lucrurile mele...
pentru prima data in viata ma incearca un sentiment nou, de maturitate...
privesc spre camera mica cu un pat pentru nou-nascuti, spre sotul care sforaie atunci cand e prea obosit, vad pereti noi, ma intreb cum sunt vecinii, imi admir bucataria facuta dupa placul meu, perdelele...

si ma intreb de ce am revenit aici, pe blog...
cred ca era vremea pentru intorcerea ficei ratacitoare din haosul unei lumi controversate...

scriu si zambesc... si sufletul mi-e plin de mine asa cum n-am mai fost de mult...

bine te-am regasit viata!

Ela

Read more...

...

Read more...