magnificul 30

saptamana asta a fost dedicata lui 30.
in mod normal, exista depresia femeii la 30 de ani, care inceraca prin diferite metode sa isi infranga gandul ca maturizarea vine fara drept de apel. unele fac liste si bifeaza ca au facut si ceea ce urmeaza sa faca, altele se incapataneaza sa isi repete ca acum sunt cele mai frumoase/implinite/cu sau fara familie.. dar au tot ceea ce isi doresc pe moment...
sincera sa fiu, mai grasa decat la 30 n-am fost pana acum...
pe deasupra ma gandesc ca trebuie sa mai traiesc inca pe atat, sa pot sa-mi platesc integral ratele la banca...
sunt foarte insarcinata si foarte maritata in acest moment al vietii mele...
poate daca n-as fi fost insarcinata... as fi fost doar putin maritata, sau mult mai sigur... mai deloc...
dar uite cum viata mea s-a grabit sa-mi ofere aproape totul pana la 30. sper ca de-acum sa nu inceapa sa-mi ia ... cu toate ca... nimic nu dispare, totul se tranforma...

ela

p.s. voi petrece in aceasta seara cu prieteni vechi si noi... pe-un ponton... acum mai bine de 10 ani, in acel loc, intr-o noapte de iunie, faceam baie aproape dezbracata... pe-o luna mare si prea stralucitoare. mi-as fi dorit sa intre in nori...
dupa 10 ani a fost eclipsata de luna.... dar stiu ca e acolo si va ramane mereu....