magnificul 30
>> 17 iunie 2011
saptamana asta a fost dedicata lui 30.
in mod normal, exista depresia femeii la 30 de ani, care inceraca prin diferite metode sa isi infranga gandul ca maturizarea vine fara drept de apel. unele fac liste si bifeaza ca au facut si ceea ce urmeaza sa faca, altele se incapataneaza sa isi repete ca acum sunt cele mai frumoase/implinite/cu sau fara familie.. dar au tot ceea ce isi doresc pe moment...
sincera sa fiu, mai grasa decat la 30 n-am fost pana acum...
pe deasupra ma gandesc ca trebuie sa mai traiesc inca pe atat, sa pot sa-mi platesc integral ratele la banca...
sunt foarte insarcinata si foarte maritata in acest moment al vietii mele...
poate daca n-as fi fost insarcinata... as fi fost doar putin maritata, sau mult mai sigur... mai deloc...
dar uite cum viata mea s-a grabit sa-mi ofere aproape totul pana la 30. sper ca de-acum sa nu inceapa sa-mi ia ... cu toate ca... nimic nu dispare, totul se tranforma...
ela
p.s. voi petrece in aceasta seara cu prieteni vechi si noi... pe-un ponton... acum mai bine de 10 ani, in acel loc, intr-o noapte de iunie, faceam baie aproape dezbracata... pe-o luna mare si prea stralucitoare. mi-as fi dorit sa intre in nori...
dupa 10 ani a fost eclipsata de luna.... dar stiu ca e acolo si va ramane mereu....
zbor usor...
>> 1 iunie 2011
i-am certat... i-am iubit...
la casa noua totul parea extrem de bine... pana cand...
intr-o dimineata de 1 iunie l-am gasit pe portocaliul mic si jucaus fara suflare...
iubita lui ii plange lipsa... nu mananca nici ea...
zbori sufletel mic spre albastul infinit... nu mai sunt gratii...
ela Read more...
mult-asteptata vara...
>> 22 mai 2011
duminica insorita prevestea o zi grozava de inceput de vara.
doar ca trezitul prea brusc al femeii insarcinate, care adoarme cu greu dupa jumatatea noptii, a declansat primele neintelegeri.
dupa un drum relativ scurt din cauza vitezei si stari ciudate in burta mea, ocolirea unui lac de doua ori, am gasit un locsor de pus cateva scaune si-o umbrela.
foamea facea ravagii in stomacul meu, insa nimeni nu misca un deget... ca doar am venit la relaxare...
frustrarea ca "aici nu trage pestele" a facut sa mutam toata satra pe malul aceluiasi lac, intr-o alta zona... caldura era isuportabila iar fiecare rafala usoara de vant facea ca umbrela sa iasa din locsorul ei...
pana s-au trezit unii sa faca focul, primii nori au si venit...
in cele din urma am ajuns acasa si-am imbratisat frigiderul meu drag, dar nu ma pun sa dorm, chiar daca patul imi face cu ochiul, deoarece la noapte ajung sa numar din nou.... oi...
hai sa auzim si de duminici mai placute!
ela
p.s. si-am pierdut si singurul cutit care taia bine...
stres cronic?
>> 19 mai 2011
- o relatie esuata;
- despartire;
- o noua sansa;
- emotiile descoperirii;
- deces cutremurator;
- schimbare locuinta;
- amenajare spatiu de locuit;
- finalizare si sustinere teza;
- paralizia unei fiinte iubite;
- decesul ei;
- sarcina in primul semestru;
- organizare si pregatire nunta mixta;
- achizitie domicilui nou;
- amenajare + mutat;
..... mai putem presara dificultati financiare, proiecte cu termene limita, calatorii in strainatate...
doar doi ani de la prima liniuta....
ela
si cum toate nu pot fi perfecte...
>> 18 mai 2011
atunci cand m-am maritat, eram constienta ca iau toata familia zburatorului...
doar ca eu sunt... asa, in lumea mea... iar in globul meu putina lume are acces. cu atat mai putin cei care incearca sa intre cu forta, sau cei care atunci cand vad ca nu reusesc vor sa-l sparga...
nu e loc pt toata lumea acolo! pt ca nu vreau eu!
am dreptul sa-mi aleg persoanele cu care sa discut din placere...
obligatiile nu se pot include aici.
o fi sarcina sau hormonii, sau doar firea mea, dar cand cineva ma calca pe coada, cu greu ma stapanesc...
nu jignesc... niciodata!
dar fac in asa fel incat razboiul sa fie lung, si la nivel inalt...
o fi bine, no fi bine...
ela
p.s. il protejez... ma abtin... dar cat sa las coarda de intinsa?
nou, frumos, bun... si-al meu!
>> 16 mai 2011
greu... si luna a 8-a, si mutatul in casa noua...
n-am putut sa-mi iau ramas bun de la cuibusorul de la 9... nici de la ciorile care-mi faceau trezirea dimineata si nici de la panorama atat de altfel in fiecare zi...
nu detaliez motivele... important e ca acum sunt in casa mea, care e pe numele meu, cu peretii mei, si lucrurile mele...
pentru prima data in viata ma incearca un sentiment nou, de maturitate...
privesc spre camera mica cu un pat pentru nou-nascuti, spre sotul care sforaie atunci cand e prea obosit, vad pereti noi, ma intreb cum sunt vecinii, imi admir bucataria facuta dupa placul meu, perdelele...
si ma intreb de ce am revenit aici, pe blog...
cred ca era vremea pentru intorcerea ficei ratacitoare din haosul unei lumi controversate...
scriu si zambesc... si sufletul mi-e plin de mine asa cum n-am mai fost de mult...
bine te-am regasit viata!
Ela
globalizare
>> 25 martie 2011
frumos parisul cu-al ei dulce "r"...
impresia capitalei la inceput de primavara este una blanda si dulce... incep sa apara turistii si gandacii, ca doar de, e primavara...
pe langa toate obiectivele turistice misuna turisti, "artisti" pe care-i chinuie rau talentul, con-nationali de-ai nostrii mai bronzati si concurentii lor, imposibil de egalat, urmasii celor care odata-au fost colonizati de franta.
am plans de doua ori...
prima incercare reusita a fost in varful turnului luminat de raze plapande de soare, unde un tanar inalt si blond, cu fata crispata si glasul ragusit, s-a pus timid in genunchi in fata unei frumoase brunete si-a scos de nustiu unde, un inel cu o pietricica care stalucea mai tare decat insusi turnul de ziua frantei... oamenii treceau pe langa ei fara sa-i vada, absorbiti de socul inaltimii si de panorama care se oferea... unii zambeau... iar eu am stat minute in sir privindu-i si urmarind totul ca pe-un film siropos cu final fericit...
ultima seara. la trocadero... turnul incepea sa lumineze stingher... in jur vuia de negii care vindeau breloace cu un euro... ii refuzam politicos pe toti... prea multi... cu turnulete chicioase, colorate, din metal sau plastic ordinar... deodata imi aud sotul sa poceste o franceza incurcata si se adreseaza unuia dintre ei... nu ma intorc... poate are chef de glume... negocierea continua... 6 bucati la un euro... dupa tranzactie aud un ras sincer si cald... "esti un om bun..." ma intorc... un domn inalt, cu o dantura alba imperfecta zambea chiar si cu ochii... avea imbracaminte specifica senegaleza. primise 20 de centi in plus si se bucura ca un copil... imi pune in fata un turn care stralucea de mama focului. spun nu multumesc.. negocierea insa continua.
de ce faci asta ?
ca vreau sa-l ajut. imi place de el...
omul primeste din nou mai mult decat negociaza... se bucura nespus!
si imi intreaba zburatorul. - aveti copii ?
- da, unul... si e aici... aratandu-i omului burtica mea proeminenta.in acel moment, veselia omului s-a transformat intr-o nostalgie dureroasa, pana la lacrimi. a scos o cutie mica, cu un turn din sticla, migalos realizat si l-a intins spre mine... "for free" ...
avea 6 copii in africa... si ii era dor... chiar si de cel mai mic... inca nenascut...
am plans ca doi copii in timp ce "sarmanul Tom" se indeparta stegandu-si lacrimile si stigand " six for one euro"...
e interesant cum am venit din paris, si imi persista in minte iubirea a doi austrieci si lacrimile de tata ale unui senegalez...
poze ... in curand...
ela Read more...
cadou de inceput de primavara
>> 3 martie 2011
in tineretea ei zbuciumata, portocala a dat cu nasul si in capitala cartofilor prajiti si a saruturilor super pasionale...
si iata cum viata face ca a doua "luna de miere" (data trecuta fara acte) sa se desfasoare tot la paris. portocalei nu-i pare rau, ca acum are-n marsupiu o micuta copila, dornica si ea de plimbari lungi in romantica capitala. de data asta unele excese vor fi date uitarii si luna de miere va fi o promenada lejera, plina de sperante, alaturi de sotul meu... mangaindu-ne micuta...
...
da, am primit cel mai frumos martisor si cel mai frumos cadou, in primavara in care sunt si eu sarbatorita de ziua internationala a mamelor...
ela
Abonați-vă la:
Postări (Atom)