globalizare
>> 25 martie 2011
frumos parisul cu-al ei dulce "r"...
impresia capitalei la inceput de primavara este una blanda si dulce... incep sa apara turistii si gandacii, ca doar de, e primavara...
pe langa toate obiectivele turistice misuna turisti, "artisti" pe care-i chinuie rau talentul, con-nationali de-ai nostrii mai bronzati si concurentii lor, imposibil de egalat, urmasii celor care odata-au fost colonizati de franta.
am plans de doua ori...
prima incercare reusita a fost in varful turnului luminat de raze plapande de soare, unde un tanar inalt si blond, cu fata crispata si glasul ragusit, s-a pus timid in genunchi in fata unei frumoase brunete si-a scos de nustiu unde, un inel cu o pietricica care stalucea mai tare decat insusi turnul de ziua frantei... oamenii treceau pe langa ei fara sa-i vada, absorbiti de socul inaltimii si de panorama care se oferea... unii zambeau... iar eu am stat minute in sir privindu-i si urmarind totul ca pe-un film siropos cu final fericit...
ultima seara. la trocadero... turnul incepea sa lumineze stingher... in jur vuia de negii care vindeau breloace cu un euro... ii refuzam politicos pe toti... prea multi... cu turnulete chicioase, colorate, din metal sau plastic ordinar... deodata imi aud sotul sa poceste o franceza incurcata si se adreseaza unuia dintre ei... nu ma intorc... poate are chef de glume... negocierea continua... 6 bucati la un euro... dupa tranzactie aud un ras sincer si cald... "esti un om bun..." ma intorc... un domn inalt, cu o dantura alba imperfecta zambea chiar si cu ochii... avea imbracaminte specifica senegaleza. primise 20 de centi in plus si se bucura ca un copil... imi pune in fata un turn care stralucea de mama focului. spun nu multumesc.. negocierea insa continua.
de ce faci asta ?
ca vreau sa-l ajut. imi place de el...
omul primeste din nou mai mult decat negociaza... se bucura nespus!
si imi intreaba zburatorul. - aveti copii ?
- da, unul... si e aici... aratandu-i omului burtica mea proeminenta.in acel moment, veselia omului s-a transformat intr-o nostalgie dureroasa, pana la lacrimi. a scos o cutie mica, cu un turn din sticla, migalos realizat si l-a intins spre mine... "for free" ...
avea 6 copii in africa... si ii era dor... chiar si de cel mai mic... inca nenascut...
am plans ca doi copii in timp ce "sarmanul Tom" se indeparta stegandu-si lacrimile si stigand " six for one euro"...
e interesant cum am venit din paris, si imi persista in minte iubirea a doi austrieci si lacrimile de tata ale unui senegalez...
poze ... in curand...
ela Read more...
